vineri, 29 aprilie 2016

Nu mi-e frică să...

Mereu m-am întrebat, de ce noi femeile avem o teamă neexplicată în fața asumării riscurilor și în expunerea sufletului în fața bărbaților...
La un moment dat există un EL pentru care reușim să călcăm  orgoliu  în picioare și ne asumăm ,,riscurile" , dar bineînțeles că atunci avem parte și de sentimentul  acela tacit de vulnerabilitate...
   VULNERABILITATEA  este acel lucru care reușește să ne ghideze către asumarea unor decizii, doar pentru a nu pierde persoana resprectivă de lângă noi...    
   Noi, femeile facem alegeri de...FRICĂ?
   DA!
Multe dintre noi așa procedăm...
   Dar înainte de a pica în astfel de situații ar trebui să reflectăm mai bine la ce alegeri am putea să luăm și de ce...
   În primul rând să mă întreb DACĂ AȘ PUTEA FII FERICITĂ ALEGÂND ACEL LUCRU....în al doilea rând DACĂ MĂ RESPECT PE MINE ȘI PE CELĂLALT și nu în ultimul rând SĂ ȚIN CONT DE FAPTUL CĂ SUNT O FEMEIE EXTRAORDINARĂ CU SAU FĂRĂ BĂRBATUL ACELA....
Așadar...SUNT MINUNATĂ PENTRU CĂ SUNT ONESTĂ CU MINE ȘI FERICITĂ ÎN PIELEA MEA!
  
   sursă foto: facebook
   

marți, 19 aprilie 2016

Cum ar fi să...fiu actriță?

  Întotdeauna am crezut că magia unui personaj vine din puterea omului de a trasmite gândurile, ideile sau stările sale dar mai mai mult decât atât aceea  capacitate de a ține publicul cu ochii ațintiți către scenă... Mai târziu am ajuns la concluzia că farmecul de a fii actor este dat de multitudinea momentelor în care actorul este capabil să fie se transpună absolut...să devină...personaj unu la unu...
.......................................................
   Și pentru că sunt genul de persoană care nu evită experiența ..am început sã mă gândesc intens  la a-mi încerca norocul...
  Așadar, spuneam că dacă nu aș obține un job în domeniul care îmi place, mă gândesc serios să îmi cultiv ,,tolba" de creativitate și ,,carul" de  spontaneitate în ceea ce înseamnă arta acesta sublima...TEATRU...
    Ca în orice altă arta ai nevoie de o doza de talent și forță de muncă ....de asemenea și ingredientul principal ce face să funcționeze totul...este... nebunia...
    Cam mult spus nebunie...vorbim defapt de curajul acelea de a face cu dârzenie tot ce îți propui...
    Cu părere de rău o să spun ceva ce nu aș fi dorit să spun...oamenii au uitat cu desãvârșire SĂ CREADĂ ÎN VISELE LOR...IAR CEI CARE MAI CRED NU SUNT ÎNCURAJAȚI SĂ CONTINUE...TRIST...DAR ADEVĂRAT..
   Fie că vorbim de teatru, de muzică, de desen sau oricare alta artă...ne este frică să încercăm...să facem ceva..
OAMENII BUNI....FRICA NU ÎMPLINEȘTE VISE!
  
sursă foto: facebook

vineri, 15 aprilie 2016

Spune-mi la ce te gândești ca să îți spun cât de fericit ești!

   Fiecare dintre noi căută așa zisa rețetă a fericirii și totodată își dorește ca întreaga lui existență să fie ghidată de acesta stare ,,exaltică"...
Dar oare gândurile noastre ne sunt ajutor în acest drum anevoios? Cuvintele noastre sunt cele mai potrivite? Acțiunile pe care le întreprindem transmit acestă stare?
  Acestea sunt câteva din întrebările la care ar trebui să medităm și să găsim un răspuns...
    FERICIREA nu este un lucru prestabilit!
    Oricine dintre noi o poate obține...
De a lungul timpului am învățat niște ,,trucuri" care aduc instant fericirea.
   Primul dintre ele și preferatul meu este zâmbetul. Acesta poate fi o armă declarată împotriva problemelor de orice fel...
P.S Chiar funcționează!
   Al doilea aliat este încrederea în forțele proprii, deoarece nimic nu se compară cu siguranța de sine.
   Cel de al treilea pont care reușește să mă ajute în obținerea fericirii este dorința de autodepășire și impunearea unor obiective importante pentru sufletul meu!
  Gândurile atrag cu sine acțiunile, iar fericirea se obține prin acțiuni și atitudine!
  Așadar îmi poți spune la ce te gândești ca să îti spun cât de fericit ești!
       

sursa foto:facebook

joi, 14 aprilie 2016

Scrisul este acel lucrul pe care nu îl vei uita niciodată!

     Încă din primele momente de viață dorim să transmitem informațiile pe care le gândim...
      Cu timpul dorința de ne a face auziți devine din ce în ce mai acută pentru fiecare dintre noi și treptat învățăm să ne exprimăm și în scris...
    EU...nici nu mai țin minte exact când am prins drag de exprimarea prin scris...poate în clasa a opta...
   Pe atunci cochetam cu poezia..sau cel puțin așa credeam eu...
   Îmi plăcea să scriu despre povești de dragoste neîmpărtășite...nu știu exact de ce....dar mă simțeau foarte bine scriind despre povești de genul acela...
     Trecuse și etapa incipientă și în liceu descoperisem proza și s-au cam schimbat opțiunile ca să spun așa...ba chiar  profesoarei mele de matematică îi promisesem că voi scrie o carte...ce vremuri....
       ACUM la cei 20 de ani încep să îmi  construiesc acel vis pe care nu l-am uitat niciodată... Așez căramidă peste cărămidă și mă dezvolt mai mult ca niciodată, datorită ,,nebuniei" mele...pasiunii dedicate scrisului...         DA...SCRISUL NU SE UITÃ NICIODATĂ!
    
  sursa foto: facebook

luni, 11 aprilie 2016

Prima pasiune nu se uită niciodată...

   Îmi doream foarte mult ceva diferit, ceva care m-ar fi făcut să trăiesc cu adevărat...un loc în care visele mele puteau prinde aripi...
   Într-un final îl descoperisem....ERA EL, RADIOUL ...
Acela era contextul în care totul era posibil...
     Acolo am învațat pentru prima dată ce înseamnă să ai emoții, să te bâlbâi....să stai într-o familie și cum ar trebui să vorbești...acolo am legat prietenii ce încă durează și care sper să fie pentru totdeauna....acolo m-am descoperit rând pe rând pe mine....o fată ambițioasă .... care dorește să lase ceva în urmă....aceea fată simplă care dorește să facă ceea ce  îi place...
...........................................................

  Radioul a fost cel mai bun lucru ca mi s-a întâmplat...
    EL...Mă face să mă simt sigură pe mine și stăpână pe ceea ce spun....
    Viața pare că se ,,scurge" altfel acolo....
    Când vorbesc la radio zâmbetul este cel care mă ghidează....
    Acolo mi-aș dori să lucrez cândva...
    Radioul este ceva extraordinar!
    Radioul este prima mea dragoste!


duminică, 10 aprilie 2016

Gândește pozitiv!

  ...Fiecare dintre noi ne-am  subestimat  atunci când ne propus un obiectiv prea înalt iar când am reușit  să îl atingem...teama  încolțea în inima noastră....
  Nu spun asta pentru că mă plictisesc sau pentru că nu știu să îmi cum să treacă timpul mai repede....o spun pentru că și mie mi-a fost teamă  atunci când am reușit să obțin bursa Erasmus în Torino, Italia...
     Povestea a început cu dorința mea de a mă ,,rupe" puțin de orașul Bacău și de a încerca altceva. Oportunitatea a venit ,,îmbrăcată" în experiența Erasmus...
    Bineînțeles că trebuia să îmi dreg emoțiile cumva ....așa că ușor, ușor mai în glumă mai în serios mi-am convins prietenele rând pe rând  să aplice la același program de studii ,,în afară" ...
     Eram sigură de reușita altora și de eșecul meu...
   Partea amuzantă a situației...era că eu sunt genul de persoană mult prea pozitivistă dar ajunsesem în momentul în care nu mai gândeam pozitiv...
      După testul de limbă care era în engleză.. .by the way ... eu mergeam sa studiez în italiană.  Un test inutil din punctul meu de vedere,  pentru că  în Italia nimeni nu știe engleză...  Treacă meargă ...mi-am luat toate examenele aferente și iată-mă pregătindu-mi documentele după ce mă holbasem la listele acelea de mai bine de zece ori, nu de alta dar să mă asigur că nu o fi fost greșeala celor din comisie....
      Revenind la ideea de bază subestimarea pe care ne-o impunem mai mult sau mai puțin singuri poate din teama de necunoscut, din autosuficiență sau depașirea zonei de confort vine mai mult din mintea nostră nu neapărat din barielele externe...
    Așadar ...nu sunt aici să vă spun ce și cum să faceți sunt aici pentru a vă povesti despre faptul că m-am temut de ceva ce am reușit să realizez ...
   Fiecare are experiențele sale dar în același timp trăiește într-un context în care trebuie să aibă cea mai mare încredere în forțele proprii....
     Tu poți face orice îi dorești, doar dacă vrei!
     
  sursa foto: facebook