Momentul de mulțumire...

Eram într-un context în care nu mai fusesem demult și care îmi punea la încercare fiecare părticică din inimă....eram eu și fricile mele față în față și îmi doream doar să ajung într-o stare de echilibru de unde puteam să văd totul clar...
Nu mă despărțeam de nimeni și de nimic dar totuși simțeam că trebuia să fac ceva și pentru sufletul meu...ERA TIMPUL SĂ ÎMI MULȚUMESC MIE PENTRU CĂ SUNT CEA MAI BUNĂ VARIATĂ A MEA ÎN FIECARE ZI ȘI APOI SĂ MULȚUMESC OAMENILOR DIN VIAȚA MEA...SĂ LE  MULȚUMESC CELOR CARE AU FOST ȘI CELOR CARE AU RĂMAS...
   Așadar, începusem să îmi mulțumesc mie...cu emoție...pentru că eram genul de persoană care se lasă la urmă dar care într-un final realizase că totul începe de la sine și se extinde secvențial către exterior...
Voiam să îmi mulțumesc că avusese curaj pe care adeseori îl combăteam  cu fricile mele întemeiate sau nu...
   ...pentru  că am iubit și nu am încetat să fac asta niciodată ...
  ...pentru că descoperisem cu drag și mare bucurie pasiunile mele și le-am urmat...
   Apoi spre final mi-am mulțumit pentru că deși am experimentat întotdeauna reușisem cumva să rămân aceași eu...
    Mi-am zis că în sfârșit mă gândisem la mine și zâmbeam fericită că mi-am putut mulțumi....spusesem lucrurilor pe nume...
ACUM...ÎNTR-ADEVĂR POT SĂ LE  MULȚUMESC OAMENIILOR MINUNAȚI DIN VIAȚA MEA...îmi spuneam
 
TU DE CÂND NU ȚI-AI MAI MULȚUMIT? 
  OAMENII DIN VIAȚA TA AU PRIMIT UN SIMPLU MULȚUMESC? ....DACĂ NU...TU..ȘTII CEL MAI BINE CE AI DE FĂCUT...
 
sursa foto: facebook

Hai să ne spunem adevărul mințind!

  Fiecare dintre noi își dorește o persoană sinceră alături de care să împartă bucuriile, speranțele, momentele triste, reușitele sau dezamăgirile...cu toții ne dorim să se simțim iubiți cu sinceritate, fără prejudecăți, așa cum suntem, cu bune și cu rele, dar cel mai mult ne dorim să nu fim mințiți...
De ce să ne spunem adevărul mințind?
  Pentru oricât de mult ne-am strădui să spunem adevărul în iubire nu reușim în totalitate acest lucru...
  Au fost situații în care auzeam afirmații care îmi întăreau mai mult convingrea pe care o aveam, aceea că mințim și când spunem adevărul într-o relație...
  Întâlneam afirmații care subliniau în sine minciuni...
1.- Ești al meu/ a mea... EL sau EA nu este un obiect nu îl/o poți deține, poți doar să împărți momentele cu EL sau EA dar nu îți aparține...
2. - Vom rămâne împreună pânâ la sfârșitul zilelor!
E genul de propoziție care am dori să fie reală dar la un moment dat..unul renunță fie că vrea fie că nu...
3. - Nu te compar cu nimeni... acesta este cea mai frecventă minciună...pentru ca noi oamenii fie că vrem sau nu comparăm situațiile între ele sau oamenii între ei...
4. - Esti cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat în viață!..Oare cel mai frumos să fie? Și dacă mâine ți se întâmplă ceva mai frumos...
Aș putea scrie multe exemple de afirmații care au în spate o minciună sau un neadevar mai mic sau mai mare...
Însă nu am scris acest articol din dorința de a face pe cineva nefericit sau pentru a molesta, ci din simpla dorință de a sublinia faptul că ar trebui să cântărim foarte bine ceea ce spunem și cum spunem...
E vorba despre suflet și cum îl protejam în fața dezamăgirilor, minciunii și urii...
  Hai să cultivam iubire în suflet!

Sursa foto: facebook

Înainte să tu...am eu...

Privisem către trecut în acel moment în care ai (re)venit și ai început să îmi numeri pe degete motivele pentru care ai luat anumite decizi sau de ce nu ar trebui să te urăsc...
  Iar eu destul de matură din fire ți-am spus dulce ca deobicei că...NU TE URĂSC...și bine am făcut pentru că așa a și fost...
Dragul meu te-ai fii așteptat să plâng și să îți spun că viața fără tine e coșmar și că te vreau lângă mine cu orice preț, dar EU...îți spuneam că am găsit pe altcineva care are timp, că EL mă face să zâmbesc zilnic și că sunt mult mai  fericită FĂRĂ TINE...
Apoi ai început să îmi povestești de nefericirea ta și sinceră să fiu îmi părea rău pentru că: EU M-AM GÂNDIT ÎNTODEUNA LA FERICIREA TA...DAR ÎN FINE...DISCUȚIA SE ÎNCHEIASE CU PAREREA MEA DE RĂU ȘI CU DORUL TĂU SINCER...
     Cei drept în conversația aceea aș fii putut menționa și acele zile în care am plâns sau am fost tristă, dar după cum mă știi sunt genul de femeie puternică care își pune tocurile și își calcă tristețea în picioare...
  Înainte să...fii trist gândește-te că și eu am fost tristă cândva...
  Înainte să...spui că suferi, gândește-te că și eu am suferit...
  Înainte să...crezi că plâng după tine amintește-ți ca tu ai fost primul care a renunțat...

sursă foto: facebook