Privisem către trecut în acel moment în care ai (re)venit și ai început să îmi numeri pe degete motivele pentru care ai luat anumite decizi sau de ce nu ar trebui să te urăsc...
Iar eu destul de matură din fire ți-am spus dulce ca deobicei că...NU TE URĂSC...și bine am făcut pentru că așa a și fost...
Dragul meu te-ai fii așteptat să plâng și să îți spun că viața fără tine e coșmar și că te vreau lângă mine cu orice preț, dar EU...îți spuneam că am găsit pe altcineva care are timp, că EL mă face să zâmbesc zilnic și că sunt mult mai fericită FĂRĂ TINE...
Apoi ai început să îmi povestești de nefericirea ta și sinceră să fiu îmi părea rău pentru că: EU M-AM GÂNDIT ÎNTODEUNA LA FERICIREA TA...DAR ÎN FINE...DISCUȚIA SE ÎNCHEIASE CU PAREREA MEA DE RĂU ȘI CU DORUL TĂU SINCER...
Cei drept în conversația aceea aș fii putut menționa și acele zile în care am plâns sau am fost tristă, dar după cum mă știi sunt genul de femeie puternică care își pune tocurile și își calcă tristețea în picioare...
Înainte să...fii trist gândește-te că și eu am fost tristă cândva...
Înainte să...spui că suferi, gândește-te că și eu am suferit...
Înainte să...crezi că plâng după tine amintește-ți ca tu ai fost primul care a renunțat...
sursă foto: facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu