Încă din primele momente de viață dorim să transmitem informațiile pe care le gândim...
Cu timpul dorința de ne a face auziți devine din ce în ce mai acută pentru fiecare dintre noi și treptat învățăm să ne exprimăm și în scris...
EU...nici nu mai țin minte exact când am prins drag de exprimarea prin scris...poate în clasa a opta...
Pe atunci cochetam cu poezia..sau cel puțin așa credeam eu...
Îmi plăcea să scriu despre povești de dragoste neîmpărtășite...nu știu exact de ce....dar mă simțeau foarte bine scriind despre povești de genul acela...
Trecuse și etapa incipientă și în liceu descoperisem proza și s-au cam schimbat opțiunile ca să spun așa...ba chiar profesoarei mele de matematică îi promisesem că voi scrie o carte...ce vremuri....
ACUM la cei 20 de ani încep să îmi construiesc acel vis pe care nu l-am uitat niciodată... Așez căramidă peste cărămidă și mă dezvolt mai mult ca niciodată, datorită ,,nebuniei" mele...pasiunii dedicate scrisului... DA...SCRISUL NU SE UITÃ NICIODATĂ!
sursa foto: facebook
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu